Practici discriminatorii de personal

În domeniul resurselor umane există câteva practici care sunt considerate erori uriașe, acestea sunt: selecția unor candidați incompatibili cu posturile vacante, angajarea indivizilor având în minte alți factori și nu obținerea performanței organizaționale, practicile discriminatorii de personal, acordarea remunerațiilor în funcție de preferințe particulare, și nu de efortul depus.

            În unele firme de dimensiuni mici sau medii, departamentul de resurse umane este uneori inexistent, motiv pentru care angajările se realizează sub presiunea timpului, într-o manieră subiectivă și discriminatorie de către angajați care nu au experiență în domeniul resurselor umane, care nu cunosc psihologia umană și nici nu încadrează corect trăsăturile unei persoane cu cerințele postului liber.

            De asemenea, în unele companii există o puternică inegalitate de gen, femeile sunt remunerate mult mai puțin decât bărbații, deși cantitatea de muncă este egală sau nivelul de dificultate al sarcinilor este similar. Totodată, în cazul bărbaților există probabilitatea mai mare de a fi promovat mai repede sau mai facil decât în cazul femeilor.

            În unele companii, departamentul de resurse umane, din dorința de a stimula personalul, recurge la motivație extrinsecă prin măriri salariale sau acordarea unor cursuri de instruire și perfecționare, neluând în calcul și nevoile și dorințele angajaților. Într-un asemenea context, este important să aibă loc un studiu și să se observe ce tip de motivație, extrinsecă sau intrinsecă, funcționează mai bine în situația personalului respectivei firme.

            Un angajat se poate simți discriminat, atacat, amenințat, stresat, umilit în contextul în care managerul departamentului din care face parte sau o persoană aflată într-o poziție de conducere adoptă față de el o conduită bazată pe intimidare, persuasiune, autoritate, agresiune verbală, exces de putere sau sancționare incorect aplicată. În astfel de situații, stresul devine factorul care guvernează întreaga activitate a angajatului în cauză, provocându-i acestuia de la disconfort, un randament slab, o lipsă a concentrării până la probleme de sănătate (depresii, stări permanente de anxietate, accidente la locul de muncă, favorizarea ratei de alcoolism, afecțiuni ale inimii, ale creierului). Stresul are urmări nefavorabile atât asupra sănătății individuale, cât și asupra sănătății organizaționale.

            Discriminarea simbolizează fenomenul prin care o persoană este tratată nedrept, incorect, inegal, inechitabil față de ceilalți membrii ai unei colectivități, pe considerente de rasă, etnie, gen, religie, naționalitate, orientare sexuală, orientare politică. Legislația în vigoare atât la nivel european, cât și la nivel național interzice membrilor unei organizații să aplice un astfel de tratament discriminatoriu față de alte persoane din momentul recrutării, selecției, până în clipa angajării, integrării, pregătirii și dezvoltării.

            Femeile sunt cele care au parte cel mai des de hărțuire sexuală în mediul de lucru. Hărțuirea sexuală se descrie ca fiind procesul de intimitate fizică nedorită, favoruri sexuale, difuzarea unor materiale foto, video sau înregistrări audio cu caracter obscen, adresarea de mesaje cu tentă sexuală și caracter obscen. Cel mai adesea, femeile se confruntă cu intimidări din partea unui superior care intră în spațiul personal, intim al femeii, adresări sau glume cu tentă sexuală, un limbaj decadent, obscen, mesaje cu caracter sexual, angajare pe tente sexuale, prestarea unor favoruri sexuale. Un astfel de comportament poate fi încadrat sub denumirea de hărțuire sexuală, este interzis și discriminatoriu, și deține consecințe negative asupra persoanei în cauză care se va simți încolțită, va resimți că nu lucrează într-un mediu de lucru liber din interiorul unei societăți democratice, nu va mai putea da randament la job, încercând să evite o astfel de conduită din partea șefului.

            Alte situații care dau naștere unor practici discriminatorii la nivelul resurselor umane sunt: ascensiunea sau promovarea pe baza criteriilor de vechime la locul de muncă actual sau vârstă, neluându-se în considerare competențele, abilitățile unei persoane, prestația de care aceasta a dat dovadă. Astfel de situații pot genera conflicte interne între angajați, conflicte care se vor soluționa cu dificultate și vor genera tensiuni între colegi, între angajați și superiori.

            Discriminarea se petrece în momentul în care o persoană este defavorizată în detrimentul altui individ, nu i se acordă șanse de pregătire, dezvoltare, instruire, promovare egale cu ale colegilor săi, se recurge la politici și procedee care dezavantajează o persoană, neluându-se în calcul performanța la locul de muncă, meritele unui individ. Este important ca în clipa în care un angajat se simte discriminat, acesta să ia atitudine pentru a stopa acest fenomen, acesta ar trebui să se informeze ce măsuri ar putea să ia, să consulte regulamentele de ordine interioară, să consulte legislația în vigoare, să se adreseze departamentului de resurse umane sau unei persoane aflate în poziții de conducere pentru ca astfel de comportamente să fie prevenite și eliminate.